Doar 7% dintre copiii din medii defavorizate social au participat efectiv la lecții în perioada derulării “școlii online” arată un studiu realizat de Caritas România, în perioada aprilie – iulie 2020, pe un eșantion de 411 subiecți din 16 localități rurale și urbane, beneficiari ai centrelor de zi din rețeaua Caritas din România.
Decizia Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU) din data de 9 martie 2020 de a suspenda cursurile din toate unitățile din învățământul preuniversitar a dus la închiderea școlilor și reorganizarea predării lecțiilor prin internet, cunoscută sub denumirea de „școala online”. Această măsură luată în condițiile unei situații de urgență, a fost o provocare pentru toți participanții: elevi, profesori și părinți. Dacă la nivel general, acest nou mod de predare a fost o provocare, pentru copiii din familiile care se confruntă cu sărăcia, riscul de excludere și abandon e maxim.Studiul arată că în timpul pandemiei:
- 7% dintre copii au participat efectiv la lecții predate online (predare și participarea la evaluare),
- 15% dintre copii au participat în mod regulat în activități școlare,
- 26% au declarat că au participat ocazional la cursuri,
- 15% dintre copii au menționat că au rezolvat temele trimise online,
- 29% dintre copii au lucrat numai pe materiale tipărite și distribuite.
Așadar, chiar dacă această abordare – școala online a fost utilă pentru a menține contactul dintre copii și școală și a ajutat să nu uite ceea ce au învățat înainte, această metodă este departe de a atinge obiectivele procesului de predare și învățare. Copiii, în special cei din clasele primare, învață mult mai ușor direct de la profesorul lor și prin interacțiune, nu singuri pe foi pe hârtie.
Studiul a relevat motivele pentru care participarea la educație a copiilor dezavantajați social a fost atât de scăzută.
Principalele obstacole identificate sunt:
Acces redus/limitat la mijloacele tehnice
- 46% dintre copii nu au avut acces la niciun dispozitiv de comunicare pentru a putea participa la cursuri
- 49% au avut ca principal dispozitiv folosit pentru a fi în contact cu profesorii lor telefonul mobil al părinților lor,
- 4% au avut acces la computere sau laptop-uri,
- 4% la tablete.
Utilizarea în comun a echipamentelor – un computer sau dispozitiv mobil, acolo unde există, este împărtășit de mai mulți membri ai familiei.
- 38% dintre copii împart dispozitivul de comunicare (telefonul părinților, tabletă, laptop/computer) cu mai mulți frați.
- 16% dintre copii au declarat că folosesc un dispozitiv doar de unul singur.
Lipsa abilităților pentru învățarea digitală la domiciliu din partea părinților sau a unui adult.
- 24% dintre copii au beneficiat de sprijinul părinților lor,
- 7% dintre copiii au fost sprijiniţi de un alt adult din familie
- 12% au avut sprijinul fraților
De asemenea, este de reținut că 31% dintre copii au menționat sprijinul primit de la specialiștii centrelor de zi Caritas, fapt care subliniază rolul activ pe care îl au ONG-urile, prin serviciile furnizate, la implementarea metodelor noi de învățare.
Așadar doar 43% dintre copii au primit un ajutor acasă, ceea ce aduce în atenție importanța implicării familiei în susținerea educației online.
Motivele pentru care majoritatea părinților nu au reușit să-și îndeplinească rolul de „profesori de sprijin” sunt variate și trebuie luate în considerare: nu au timpul necesar, nu au abilitățile necesare (mulți dintre ei cu un nivel foarte scăzut de educație și fără abilități digitale) și unora dintre ei le lipsește, de asemenea, motivația și interesul de a-și susține copiii (educația nu este valorizată).
Studiul a ilustrat și impactul emoțional pe care izolarea (lipsa interacțiunii directe) a avut-o asupra copiilor.
- 42% dintre participanții la studiu au menționat că, în perioada pandemiei cel mai mult le-au lipsit întâlnirile cu prietenii, cei mai afectați fiind copiii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani (49%).
- 40% dintre copii au spus că au avut impresia că nu sunt ajutați deloc.
Caritas România trage un semnal de alarmă și face apel către autoritățile centrale și locale să prevină abandonul școlar prin acordarea de sprijin suplimentar și de intervenții proactive pentru a readuce toți copiii la școală, în siguranță, odată cu începerea noului an școlar.
Școala nu poate fi începută în septembrie 2020 ca și cum anul școlar 2019/20 ar fi fost închis în condiții normale și toate disciplinele prevăzute în programă ar fi fost predate, iar obiectivele educaționale atinse de fiecare copil. Pentru mulți copii nu a existat nicio școală din martie 2020.
Acest fapt trebuie recunoscut în întregul sistemul educațional. A pretinde că școala a funcționat și elevii au urmat lecțiile în primăvara anului 2020, înseamnă doar să închizi ochii în fața realității și să promovezi zeci de mii de copii cu deficiențe educaționale pe care nu vor reuși niciodată să le recupereze.
Acest lucru va duce la un impact negativ substanțial în calitatea educației și va deveni vizibil în anii următori pe piața muncii sau în statistica abandonului școlar timpuriu.
Prin urmare, materiile esențiale prevăzute să fie predate în semestrul ratat, trebuie repetate și recuperate. Pentru a face acest lucru posibil, acesta ar fi momentul ideal pentru a revizui și a reduce curricula supraîncărcată pentru toate grupele de vârstă. Este nevoie de soluții creative și de mult angajament și din partea personalului didactic. Vor fi necesare eforturi suplimentare și nu vor fi nici ușoare, nici ieftine, dar nu există nicio alternativă pentru a aduce cât mai mulți copii înapoi la școală.
Studiul Caritas România s-a făcut pe 411 copiii, beneficiari ai centrelor de zi Caritas, din 8 județe, cei mai mulți cu vârste între 7 și 14 ani și care provin din zone rurale și urbane. Aproape jumătate dintre participanții la studiu (48%) sunt copii rromi, 35% copii de etnie română și 17% maghiară, provenind din familii vulnerabile din punct de vedere economic și social.
Dimensiunea familiilor este mult peste medie (5-7 membrii/familie) și împart un spațiu de locuit foarte limitat: 79% dintre copiii chestionați locuiesc în case cu una sau două camere. Doar 34% din familii (55% în mediul urban, 20% în mediul rural) au venituri dintr-un contract de muncă pe neocazional. Pentru restul, sursă de venit este din muncă sezonieră, prestaţiile sociale sau munca în străinătate joacă.
Având în vedere restrângerile de pe piața muncii pe timp de pandemie, majoritatea familiilor acestor copii sunt expuse unui risc ridicat de sărăcie și se confruntă cu lipsuri grave, fiind incapabile să satisfacă nevoile de bază ale tuturor membrilor familiei. În multe cazuri, în timpul crizei Covid-19, situația economică a familiilor s-a deteriorat și mai mult.
O sinteză a studiului poate fi accesată la:
https://caritasromania.ro/wp-content/uploads/2020/09/Studiu-acces-la-educatie_RO.pdf
