Împreună cu reprezentanții organizațiilor Caritas din mai multe țări din Europa, Thomas Hackl, coordonatorul programului național de asistența umanitară din cadrul Confederației Caritas România, a vizitat zona de conflict din estul Ucrainei unde are loc o criză umanitară de proporții, dar aproape uitată. Caritas Ucraina este aproape de oamenii cei mai vulnerabili care trăiesc chiar în zona de conflict, dar și de refugiații interni care au plecat din aceste zone în căutare unei vieți mai sigure in altă parte a Ucrainei. Citiți aici relatarea reprezentantului Caritas România despre zona Donețk din estul Ucrainei:
Maksym își ia treaba în serios. El este responsabilul pentru securitatea echipelor de la Caritas Ucraina, care lucrează de-a lungul liniei de contact cu zonele necontrolate de guvern (denumite „Republica Populară Donetsk” și „Luhansk”) din estul Ucrainei. Din 2014, aceasta este o zonă a conflictelor armate în mijlocul Europei. Sute de mii de oameni au părăsit regiunea în ultimii ani, dar mulți alții au rămas în zona de contact. Chiar dacă există oficial un acord de încetare a focului, bombardamentele și focurile de armă dintre armata ucraineană și forțele separatiste din cealaltă parte a liniei continuă aproape în fiecare zi.
De data aceasta, Maksym este responsabil pentru securitatea noastră – un grup de reprezentanți ai organizațiilor europene Caritas, toți membrii Grupului de Acțiune Umanitar Caritas Europa. Suntem invitați de Caritas Ucraina să cunoaștem zona, oamenii care locuiesc acolo și munca pe care Caritas o face pentru a-i sprijini pe oamenii care trăiesc în zona de conflict.
La fel ca tot personalul Caritas din Ucraina care lucrează în zonă, trebuie să purtăm si noi vestele antiglonț și căștile aflate la îndemână în mașină. Maksym cunoaște amenințările de securitate din zonă, este în contact permanent cu autoritățile locale și cu armata. Toți membrii personalului care lucrează în zonă sunt instruiți în mod regulat în probleme de securitate, dar și în ceea ce privește primul ajutor și respectă protocoale stricte de securitate. Grija pentru securitate îngreunează munca echipelor Caritas (de exemplu, purtarea echipamentelor grele de protecție, tot timpul când lucrează în zonă), dar le salvează viața.
Prima noastră oprire: Maryinka, un oraș mic la doar câteva sute de metri de linia de contact dintre Ucraina și zonele non-guvernamentale controlate. Tamara, unul dintre beneficiarii programelor Caritas, ne așteaptă în fața blocului de locuințe in care trăiește. Clădirea a fost lovită de bombe în 2016. Susținută de Caritas, încearcă să-și repare apartamentul.
Într-o altă zonă din Maryinka, o vizităm pe Halina (84 de ani) și pe fiica ei Ludmila (48 de ani). Casa lor este la doar 400 de metri de linia de contact. Cele două doamne sunt ambele persoane cu dizabilități, ceea ce face foarte dificil pentru ele să își părăsească casa, sau să ajungă în pivniță pentru protecție. Casa a fost lovită de două ori de proiectile, distrugând acoperișul și ferestrele, iar Ludmila a fost rănită într-unul dintre atacuri. Ele au părăsit Maryinka doar pentru o perioadă scurtă în 2015/16, când au avut loc cele mai dure bombardamente, dar la scurt timp s-au întors. Pensia lor de doar 40 de euro nu le permite să trăiască în altă parte. Cu sprijinul Caritas, casa a fost reparată și ferestrele au fost înlocuite, dar Halina și Ludmila se confruntă și cu alte probleme: apa de băut în Maryinka este poluată de fostele mine de cărbune de pe cealaltă parte a liniei de contact. Acum ele folosesc apa de la propriile lor fântâni, dar nimeni nu știe cât de sigura este.
Următoarea oprire în Krasnohorivka, un alt oraș mic din prima linie. Vizităm grădinița, unde un asistent social și un psiholog din Caritas organizează periodic programe de suport psihosocial pentru copii. Acești copii au petrecut cea mai mare parte a vieții lor în război. Au fost nevoiți să asculte împușcăturile și bombardamentele, să caute adăpost în subsolurile clădirilor in care trăiesc. In jurul lor oamenii au fost răniți sau chiar uciși. Stresul permanent le afectează dezvoltarea, mulți dintre ei suferă de tulburări de vorbire și au dificultăți în a-și exprima emoțiile.
În timpul vizitei noastre, copiii însoțesc cu diferite zgomote o piesă de muzică: unii folosesc un pai pentru a sufla bule într-un pahar cu apă, doi băieți toarnă apă dintr-o stropitoare într-un castron mare, o fată sună un clopoțel. Asistentul social, așezat în mijlocul copiilor, le oferă indicații și în cele din urmă copiii reușesc sa producă un minunat spectacol.
Nina, o angajată Caritas care lucrează în zonă, explică scopul programului: „Facem aceste programe pentru a reduce stresul și pentru a crea o legătură între viața în pace și situația în care trăiesc”.
Între timp, copiii s-au întors la mese. Pictează cu degetele pe oglinzi – flori colorate și peisaje. Între forme, apar fețele lor în oglinzi, unii chiar zâmbind …
Părăsim zona de conflict, scoatem vestele de protecție și dăm mâna peste căștile lui Maksym. Toți cei din grupul nostru se grăbesc să prindă trenuri și avioane pentru a se întoarce în țările în care oamenii trăiesc în pace, majoritatea nu știu deloc ce se întâmplă în estul continentului lor. Dar colegii noștri din Caritas Ucraina vor rămâne în zonă, sprijinindu-i pe cei mai vulnerabili să supraviețuiască în demnitate acestor momente dificile. Depinde de noi, cei care trăim în pace, să povestim despre acești oameni și să ne sprijinim colegii în munca lor în această criză umanitară aproape uitată, care nu este chiar departe de noi.
