La nivel european, serviciile sociale pot fi organizate și finanțate în diverse moduri asupra cărora legislația europeană devine incidentă. În data de 26 februarie 2014, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat o nouă Directiva Europeană privind achizițiile publice, sub numărul 2014/24/UE. Scopul acestui act este cel de a contribui la implementarea politicilor de mediu, incluziune socială sau inovare și de asigurare a unei proceduri mai eficiente dar și simplificate.
O primă noutate importantă se regăsește chiar în motivarea acestei directive, unde la punctul 114 se recunoaște specificul național al serviciilor sociale. Astfel, servicii sociale, de sănătate și educaționale, continuă, prin însăși natura lor, să aibă o dimensiune transfrontalieră limitată. Motivul este cel al contextului specific variat, țările Uniunii Europene având tradiții culturale diferite.
Tot în cadrul acestui act, se reamintește faptul că deși statele membre ar trebui să dispună de o largă putere de apreciere pentru a organiza alegerea furnizorilor de servicii în modul pe care îl consideră cel mai adecvat, cu toate acestea, la stabilirea procedurilor care urmează să fie folosite pentru atribuirea contractelor de servicii către persoane, statele membre ar trebui să urmărească totodată obiectivele simplificării și reducerii sarcinii administrative pentru autoritățile contractante și operatorii economici. Posibilitatea statului de a finanța serviciile sociale trebuie însă dublată de un sistem ce asigură transparența, un nivel suficient de publicitate și nediscriminarea pe parcursul proceselor inerente.
Directiva consacră un titlu și un regim special achiziției de servicii sociale, aplicându-se doar achizițiilor publice din domeniul serviciilor sociale ce depășesc valoarea de 750.000 de euro, pentru achizițiile sub această valoare nefiind incidentă regulile pieței interne ale Uniunii Europene.
Un pas important, prevăzut de art. 76 este cel conform căruia statelor membre au posibilitatea să ia în considerare criterii importante precum calitatea, continuitatea, accesibilitatea, prețurile convenabile, disponibilitatea și caracterul cuprinzător al serviciilor, nevoile specifice ale diferitelor categorii de utilizatori, inclusiv ale grupurilor dezavantajate și vulnerabile, implicarea și responsabilizarea utilizatorilor, dar și inovarea. De asemenea, statele membre pot prevedea ca alegerea furnizorului de servicii să se facă pe baza ofertei care prezintă cel mai bun raport preț-calitate, ținându-se seama de criteriile de calitate și de durabilitate ale serviciilor sociale și chiar elimina prețul ca fiind singurul criteriu relevant.
Directiva prevede de asemenea pentru statele membre patru proceduri disponibile pentru realizarea achizițiilor publice în domeniul serviciilor sociale, oferind în același timp și o mai mare flexibilitate de negociere a contractelor, prevăzută în articolul 30. Acest dialog competitiv presupune conform alin. (3) un dialog al cărui obiectiv este de a identifica și defini mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde necesităților lor. În decursul acestui dialog, autoritățile pot discuta cu participanții selectați toate aspectele achiziției, asigurând însă egalitatea de tratament a tuturor participanților.
România are obligația de a se conforma dispozițiilor și de a transpune prezenta directivă în legislația națională până la data de 18 aprilie 2016. Textul integral al directivei poate fi consultat AICI
