Conferința „Dincolo de ecrane”

Peste 50 de persoane – reprezentanți ai organizațiilor Caritas din România și din alte cinci țări, ai unor ONG-uri și ai autorităților publice – s-au reunit la sfârșitul lunii septembrie, la Timișoara, pentru a participa la conferința „Dincolo de ecrane: Responsabilitate, instrumente și practici pentru siguranța copiilor în lumea digitală”. Conferința a marcat încheierea proiectului „În lumea virtuală. Educație inteligentă și sigură”, implementat de Caritas România împreună cu 13 Centre de Zi și Centre After School Caritas pentru copii. Timp de cinci ani, colegii Caritas din întreaga țară au lucrat împreună pentru a îmbunătăți siguranța copiilor proveniți din familii vulnerabile și marginalizate atunci când folosesc și navighează pe internet.

Dar să revenim la începutul acestui proiect.

În 2021, în plină pandemie de COVID-19, mii de copii din familii vulnerabile din punct de vedere social au descoperit o nouă realitate: internetul. Ei au avut acces la lumea online, inițial pentru a participa la școala online, folosind adesea dispozitive puse la dispoziție de școli, iar unii dintre ei au folosit și dispozitive oferite în Centrele de Zi Caritas. După primele lecții online, au început curând să exploreze și celelalte aspecte fascinante ale internetului. La fel ca în lumea reală, această descoperire le-a deschis un nou univers al informației, al oportunităților de comunicare, al jocurilor și al divertismentului. În același timp, însă, au intrat și într-o lume plină de riscuri și pericole. Iar pentru această parte periculoasă a internetului nu erau pregătiți – nici copiii, nici părinții lor și, în multe cazuri, nici educatorii.

Centrele de Zi Caritas au fost parte a acestui proces. Provocarea pentru Caritas a fost acum aceea de a reduce riscurile la care erau expuși copiii. Aici a intervenit proiectul „În lumea virtuală. Educație sigură și inteligentă”, finanțat de Secours Catholique – Caritas France. Scopul a fost clar încă de la început: crearea unor condiții sigure pentru utilizarea internetului de către copii și consolidarea capacității acestora de a face față riscurilor pe care le întâlnesc în mediul online.

Unul dintre primii pași ai proiectului a fost elaborarea unei „Politici de protecție și siguranță online” pentru Centrele de Zi Caritas destinate copiilor. Documentul cuprinde o analiză a riscurilor cu care se confruntă copiii pe internet și stabilește standarde minime aplicabile în programele Caritas pentru copii.

Aceste standarde se concentrează pe trei domenii principale: crearea unui mediu sigur pentru utilizarea internetului în centrele Caritas, inclusiv prin măsuri tehnice și supravegherea copiilor; dezvoltarea capacităților, a gradului de conștientizare și a abilităților copiilor, părinților și educatorilor; precum și stabilirea unor măsuri concrete care trebuie luate în cazul incidentelor de securitate care implică copii din centre.

Pentru implementarea acestei politici, a fost necesară dezvoltarea mai multor instrumente și resurse educaționale noi. Caritas a organizat sesiuni de formare online și față în față pentru educatorii care lucrează în Centrele de Zi Caritas, abordând teme precum măsurile tehnice de protecție, siguranța pe rețelele sociale, manipularea și inteligența artificială, precum și hărțuirea online (cyberbullying) și prevenirea acesteia.

Kit-urile de formare pregătite de echipa Caritas România – care includ instrucțiuni pentru profesori, prezentări PowerPoint și alte materiale educaționale – i-au ajutat pe educatori să își dezvolte propriile programe de învățare pentru copiii care frecventează centrele. Au fost pregătite, de asemenea, materiale informative pentru părinți, iar toate instrumentele pot fi accesate online prin intermediul unei noi platforme: smartedu.caritasromania.ro.

Dar, în scurt timp, am ajuns la o altă concluzie, explicată în cadrul conferinței finale a proiectului de Doina Crângașu, director executiv al Confederației Caritas România:

„ Pentru noi, siguranța copiilor în mediul digital nu poate rămâne doar responsabilitatea copilului, a părintelui sau a organizației care lucrează cu copilul. Este și o responsabilitate a societății și, în mod esențial, a instituțiilor publice.

Noi, Caritas, lucrăm zi de zi cu copiii, vedem foarte concret ce se întâmplă în viața lor. Vedem unde apar riscurile, ce nu funcționează, ce întrebări au copiii, ce dificultăți întâmpină părinții și profesioniștii. Autoritățile au însă responsabilitatea de a crea cadrul legislativ și instituțional, de a coordona răspunsurile publice și de a asigura resurse și mecanisme care să permită protecția copiilor la o scară mult mai largă.”

Această concluzie a adăugat o componentă importantă proiectului: activitatea de advocacy în relația cu autoritățile publice și factorii de decizie responsabili de crearea și implementarea unui cadru menit să protejeze copiii în lumea digitală. Caritas a început discuții cu actori importanți din societatea civilă și din instituțiile statului și, ulterior, a invitat toate părțile interesate la o întâlnire comună, care a avut loc la București în iulie 2025.

Inițiativa de advocacy a venit într-un moment potrivit. Subiectul siguranței online intrase deja în dezbaterea publică mai largă. Guvernul pregătise o primă strategie privind securitatea cibernetică și înființase o instituție, Directoratul Național de Securitate Cibernetică. În urma discuțiilor inițiale, mai multe instituții au acceptat invitația Caritas de a participa la întâlnirea consultativă. Printre acestea s-au numărat Directoratul Național de Securitate Cibernetică, Consiliul Național al Audiovizualului, Ministerul Educației și autoritățile pentru protecția copilului. Au participat, de asemenea, mai multe ONG-uri importante, unele dintre ele având o activitate îndelungată în domeniul siguranței copiilor pe internet.

Recomandările discutate și dezvoltate în cadrul întâlnirii au fost ulterior incluse într-un document de poziție, semnat de 15 ONG-uri și transmis tuturor instituțiilor publice relevante.

Printre propunerile formulate în document s-au numărat introducerea educației privind siguranța online în programa școlară națională, instituirea unor reglementări mai stricte pentru platformele online, astfel încât acestea să poată fi trase la răspundere pentru prejudiciile cauzate copiilor, precum și creșterea participării copiilor la discuțiile privind politicile referitoare la siguranța online.

Este dificil de estimat care dintre schimbările produse pot fi atribuite direct eforturilor de advocacy ale Caritas, însă campania și întâlnirile organizate au făcut parte, cu siguranță, dintr-un proces mai amplu de dezbatere, care a dus la câțiva pași importanți. Printre aceștia se numără organizarea unor campanii naționale de informare de către Poliția Română și Directoratul Național de Securitate Cibernetică, introducerea unei noi linii de raportare pentru incidente online și conținut ilegal de către Consiliul Național al Audiovizualului și discuțiile purtate în cadrul Ministerului Educației privind acordarea unei atenții mai mari subiectului siguranței online.

În cadrul conferinței finale a proiectului, desfășurată la Timișoara, participanții atât din societatea civilă, cât și din sectorul public au subliniat în mod repetat două aspecte: importanța colaborării dintre toate părțile implicate și nevoia de încredere atunci când vorbim despre riscurile la care sunt expuși copiii pe internet. Este vorba despre încrederea copiilor în părinții și persoanele care îi îngrijesc, dar și despre încrederea în autoritățile publice, care au datoria de a interveni atunci când copiii sunt abuzați – atât în lumea reală, cât și în mediul online.

În acest context, Caritas, împreună cu partenerii săi, își va continua eforturile de a conecta toate părțile implicate și de a lucra împreună pentru a dezvolta soluții mai bune pentru protejarea copiilor în lumea online, după cum a explicat Doina Crângașu în cadrul conferinței:

„ De aceea, dialogul dintre noi este esențial. Experiența din teren trebuie să ajungă la autorități, iar politicile publice trebuie să se întoarcă în teren sub forma unor soluții clare, aplicabile și accesibile copiilor, părinților și profesioniștilor.

În acest sens, advocacy-ul nu este pentru noi doar „a cere ceva autorităților”. Este, mai ales, a pune la dispoziția decidenților ceea ce învățăm din realitate și a construi împreună soluții mai bune pentru copii.”